Sa incep cu un citat din Evenimentul zilei: S-A TERMINAT. Fata de anul trecut, preturile la terenuri s-au redus la jumatate. Dar nici asa nu se cumpara aproape nimic. Pina aici nimic nou, dar e duminica si pina se intoarce Basescu cu propriul film impotriva mogulilor trebuie umplut ziarul cu ceva.

Daca tot m-am apucat sa citesc articolul, merg pina la capat si aflu ca, pardon, Cornel, un speculator imobiliar, avea la un moment dat, cind preturile halucinau pe piata imobiliara, un teren in Kiseleff a carui valoare ar fi urcat undeva in jurul cifrei de 6 milioane (moneda e mai putin importanta). Gaseste omul nostru un investitor care pare interesant de teren, si-i plateste un avans de 5%, adica suma de 300 000 de euro.

Cornel merge mai departe, si bazindu-se pe arvuna si pe pielea ursului din padure, antecontracteaza 10 apartamente de lux in zone ultracentrale. Din nefericire buba se sparge in US, iar unda de soc nu ocoleste nici Romania, iar boom-ul imobiliar ia sfirsit, fara a insa a se stabiliza, ci pentru a lua-o firesc in jos, catre realitatea romaneasca.

Problemele incep sa apara iar investitorul israelian realizeaza pericolul, si prefera sa piarda 300 000 decit 6 milioane in cazul in care ar fi terminat o constructie fara valoare. In consecinta, afaceristul Cornel ramine cu 300 000, pentru ca israelianul, prin contract, pierde arvuna. N-ai ce face, asa e-n business. Ce mare noroc pe Cornel vom spune, insa nu trebuie sa uitam ca si omul nostru a dat la rindul sau avans pentru proiecte care la rindul sau sint in pericol de a nu fi finalizate. Zice Cornel in interviul mentionat Restul de sapte apartamente arvunite nu-s gata nici acum si trebuie sa ma judec pentru a-mi inapoia avansul.

Daca privesc lucrurile din punct de vedere legal, israelianul a pierdut bani in tranzactie prin clauza. Moral insa, Cornel n-a miscat un deget si conjunctura l-a facut mai bogat cu 300 000 de euro. In conditiile actuale, un simplu calcul imi spune ca suma reprezinta salariul pe 10 ani al unui director de banca sau pensia mamei pe 150 de ani. Pentru Cornel insa nu a fost suficient, a arvunit la rindul lui si a pierdut, cei 300 000 evaporindu-se in buzunarul altor dezvoltatori imobiliari. Nu ar fi fair-play acum pentru Cornel sa renunte la judecata daca n-a fost atit de destept sau cumpatat sa se bucure de 300 000 nemunciti? Dar se pare ca s-a facut o oarecare dreptate, Cornel e la mina justitiei romane, ceva-mi spune ca nu va avea zile usoare.

Povesti ca cele a lui Cornel afaceristul sint din pacate multe si la fel de...hai sa nu le spun triste, ca nu e cazul. Spune o vorba ca Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista, dar nu e adevarat. Lui Cornel i-a dat, si i-a bagat si-n traista, numai ca atunci cind Dumnezeu iti da, dar tu nu mai stii sa te opresti sau iti bati joc, El iti va rupe traista.

Nu avem ca natie, stofa de afaceristi. Istoric vorbind, am fost luati in seama mai mult ca sa dam cu pumnul sau ca sa fim carne de tun, cind aliatii au cistigat razboiul ne-au considerat pierderi de partea lor, dar am platit in paralel despagubiri de razboi. Ne dam cu parerea in toate dar in realitate majoritatea a tot ceea ce construim se face pe fundatii slabe, false. In prima zi cu soare pe piata imobiliara preturile vor urca din nou. Cind a 5-a cifra dupa virgula din calitatea vietii romanului se va schimba in plus, bula imobiliara va incepe sa se umfle la loc. Speculanti vechi si noi, insa jucatorii vor fi aceeasi, cu aceeasi lectie neinvatata dar cu speranta ca de data aceasta jocul se va termina dupa ce lor le va trece rindul sa ia potul. Ma gindesc ce pofta de inavutire duduia in romani pe vremea FNI, desi aveam experinta Caritas, si toti stiam ca e doar o suveica. Sa fim realisti si sa o spunem in fata: nu-i vrem pe alde Vintu in puscarie, vrem sa ne surprinda cu altceva, cu alt joc, cu alta schema, dar de data asta sa fim convinsi ca am invatat regulile jocului, ca nu vom mai fi printre fraieri, ca vom cistiga. Domnule Vintu, domnule Geoana, domnule Voiculescu, sintem gata, sa-i dam drumul.